Dragostea perfecta.

Iata trei idei fundamentale despre dragoste:

1. Oamenii nu sunt niciodata perfecti, dar dragostea poate fi
 2. Dragostea este singura cale prin care putem evada din cenusiul si monotonia vietii cotidiene
 3. Sa facem ceea ce trebuie pentru ca acest lucru sa devina posibil
 Ne pierdem timpul cautand persoana perfecta in loc sa cream dragostea perfecta.
 (Tom Robbins)


“Bogăţia, gloria şi puterea sunt fum, neant. Bogatul găseşte pe unul şi mai bogat decât sine, gloria oricui poate fi întunecată de o glorie mai mare a altuia, cel puternic e invins de altul şi mai puternic. Doar dragostea ne face egali cu zeii.” (H. Sienkiewicz)

“A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti – teama, speranta, durerea, bucuria, placerea – sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti dedica viata unei fiinte astfel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a pune maretie in umilinta, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile.” (Honore de Balzac)

 “Iubirea este atunci când sufletul incepe să cânte şi florile vietii tale înfloresc singure.” (Rabindranah Tagore)

“Să iubeşti înseamnă să doreşti, să vezi, să atingi, să simţi, cu toate simţurile deodată.” (Stendhal)

“Iubirea este un fum clădit din arborii suspinelor. Purificată, ea e un foc în ochii celor ce se iubesc. Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor indragostiti. Şi ce mai e incă? E cea mai inteleaptă nebunie, amărăciunea care ne sufocă, dulceaţa care ne mântuie.“ (William Shakespeare)

“Dragostea e chiar parte din suflet. E de aceeasi natură. Dragostea e ca o scânteie divină ca si sufletul, si tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc in noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate delimita si nimic nu-l poate atinge. Îl simti arzând până in străfundul fiintei si-l vezi strălucind până in adâncurile cerului”. (Victor Hugo)